Privește un grup de copii ridicându-se pe vârfuri cu mâinile spre cer. Fiecare vrea să ajungă cât mai sus, cunoști sentimentul. Amintește-ți de niște puști escaladând un cireș. Știi că nu doar cireșele îi ridică spre crengile înalte, riscante. Intuiești și poți proba senzația unui salt cu parașuta. Exemplele pot continua, dar nu ai de unde ști ce se trăiește sau mai bine zis cum se supraviețuiește la o altitudine de peste 8000 de metri. Decât dacă te numești Horia Colibășanu și ai ajuns întâmplător pe blogul meu. În dialogul cardiac cu tine însuți la minus 20 de grade, voința îți trimite trupul să-i aducă performanță pentru satisfacție ulterioară, mintea lucidă te înfrânează să nu eșuezi, sentimentele puternice te țin în legătură cu cei lăsați acasă. Orice performanță ar eșua în tragedie dacă nu ai reveni la ei.

Singurul român cu 5 ascensiuni la peste 8000 de metri, Horia Colibășanu a cucerit pe rând vârfurile K2, Manaslu, Dhaulaghiri, Anapurna și în această primăvară vârful Makalu. Am avut ocazia să-l cunosc pe Horia cu prilejul unei conferințe organizate de magazinul online KOYOS.ro, unul dintre sponsorii ultimei sale expediții în Himalaya. Povestirile lui ne-au impresionat pe toți, detaliile ținându-ne în priză întocmai ca la un film de acțiune. Întâlnirea a avut loc pe 21 iunie 2011, la fix o lună de la fotografierea cu steagul pe vârful Makalu (8463 metri).

Planul inițial al lui Horia Colibășanu viza vârful Lhotse (8516m), Makalu având rol de aclimatizare. Era o dublă provocare în același sezon. La fața locului, muntele nu se arată ca-n prognozele meteo (și nici acestea nu se obțin ușor).

Lhotse este plin de zăpadă, varianta elicopterelor cade, ziua de vârf pe Makalu întârzie, apoi se petrece tragedia. Horia Colibăşanu şi prietenii săi încearcă să salveze o alpinistă din Elvetia, Joelle Brupbacher. Povestea ne-a imprimat fiori. După ce au tras-o după ei aproape 2km pentru a o aduce într-o zona mai oxigenată, în așteptarea rezervelor de oxigen care nu mai sosesc din tabăra acesteia, Joelle îi moare în brațe, resuscitările nemaiavând efect.

Horia Colibășanu descrie cele mai dificile situații ale expediției

Pregătirile pentru o asemenea campanie încep cu câteva luni înaintea plecării de acasă, cu butoaie pline cu apă urcate pe scări în spate, nenumărate traversări de stadion în Timișoara, cu exerciții în sală, documentare, scenarii etc. Important de spus, Horia nu a folosit rezerve de oxigen.

Câteva filme cu alpiniști mi-au activat instinctul de conservare de la o vârstă fragedă. Complementar fricii față de înălțimile înghețate și ne-oxigenate, admir curajul și determinarea unor temerari precum Horia Colibășanu. Urcarea muntelui se poate face mai multe feluri, inclusiv cu elicopterul, dar în termeni de performanță, detaliile escaladării sunt extrem de importante.

Expediția s-a încheiat, ce urmează?

Lhotse rămâne obiectivul lui Horia. Depinde de partenerul său din acest an – slovacul Peter Hamor, care i-a promis altui prieten – fost primar în Praga – să-l însoțească pe Kanchenjunga (8586 metri), tot în Himalaya. Așadar, următoarea destinație a lui Horia va fi Lhotse sau Kanchenjunga.

Magazinul online KOYOS.ro a sprijinit expediția lui Horia Colibășanu și a comunicat despre momentele importante ale ascensiunii. E de recomandat o astfel de inițiativă (în fond) de marketing, care asociază valori, ajută și inspiră prin transmiterea exemplului de curaj și performanță.

Horia Colibășanu practică alpinismul din 1998 și a participat la expediții în Caucaz, Tian Shan, Alpi și Himalaya. Reușitele înregistrate prin escaladarea optimiarilor K2, Manaslu, Annapurna și Dhaulgiri i-au adus titlul de vicecampion mondial și pe cel de Alpinistul anului 2010, acordat în urma campaniei Annapurna. Pentru mai multe informații despre Horia Colibășanu, accesați www.horiacolibasanu.ro.

Pentru mai multe materiale video, accesează canalul de pe YouTube: http://www.youtube.com/user/prmedialook