Repornind din Timişoara cu amintirea Begăi albastre continuă Survolajul străzilor bântuite de noapte. „Cel mai iubit duşman al meu” a strâns dragostea, naivitatea, vârsta şi nopţile de sub al nouălea cer. Un cântec despre vremea aia, întărit de o poezie a nostalgiei. Cuvintele curg pe placul celor cu pretenţia că au trăit odată în afara timpului, a concretului, a grijilor ce îmbătrănesc. Vremea aia e dusă demult, în tinereţea eternităţii. Aşa am descoperit la mulţi nostalgia Survolajului. Continuă să citești →