Se apropie OST Fest 2012, fără doar și poate, festivalul rock cel mai apropiat vârstei și simțirii mele. Europe, Manowar, Megadeth, W.A.S.P. și Lake of Tears sunt trupele pentru care voi merge la Romexpo în week-end-ul 15-17 iunie 2012. O să vă spun rând pe rând ce amintiri mă leagă de aceste nume și de ce nu pot lipsi de la concertele lor. Sper astfel, să pot trezi în vreunul dintre voi dorința de a simți energia pozitivă a rock-ului live.
Îmi amintesc cu nostalgie de albumul Europe – Prisoners in Paradise. Îl aveam pe o casetă pe cât de originală se putea la începutul anilor 90. O ascultam deseori în loop și indiferent de versuri, îmi dădea optimism. Pe atunci, prin 1992-93, fără să știu prea multe despre el, l-am trecut pe Joey Tempest în lista soliștilor mei preferați , listă ce îi mai cuprindea pe Freddie Mercury și Klaus Meine de la Scorpions.
Prisoners in Paradise nu are hiturile lui The Final Countdown din 1986, dar îmi oferea acea senzație plăcută a lucrului cunoscut și familiar, lipsit însă de banalitate și plictis. De fiecare dată eram atent să înțeleg cât mai multe dintre dorințele enumerate în engleză în deschiderea cântecului.
I want to learn how to fly / I want to be respected / I want to get lucky / I want to get out of this dump / I just want to watch TV / I want to be loved / I want to be different / I want a brother and sister / I’d just rather be forgotten / I want to save the world / I want to be understood / I want to be rich / Man, I just want to be somebody
Nu am mai auzit-o de mult, iar acum… uite că mintea-mi rămâne atentă la finalul We’re just children of tomorrow / Hangin’ on to yesterday.
De pe albumul Prisoners in Paradise vă mai recomand I’ll Cry For You și energica All Or Nothing. Nu degeaba mi-a sugerat Youtube-ul We are the champions după ce am ascultat All Or Nothing. Aș spune că discul acesta din 1991 are câte un corespondent pentru fiecare cântec celebru de pe The Final Countdown din 1986. Explicația nu mai contează…
Probabil cei mai mulți fani Europe au acum între 35 și 40 de ani. Carrie este una dintr-acele balade pe care adolescenții care nu dansau de regulă, se apropiau de fetele de la petrecere. Rock the Night dă încă vână posturilor radio de pe formatul de Adult Contemporary Hit (vezi Europa Fm), altfel sufocate în repetivitatea unor playlisturi de câteva sute de melodii.
Ce mai poți spune despre The Final Countdown, recognoscibilă de la primele sunete. Melodia poate fi întâlnită oriunde – de la sonorie de mobil la imn de echipă sportivă sau soundtrack de film. Și a fost atât de folosită încât a devenit emblematică pentru suedezii de la Europe. Este poate cea mai bună creație a solistului Joey Tempest.
Joey Tempest, solistul Europe
Ceva nou despre trupa Europe găsești pe Info Music. Mai vrei motive să mergi la OST Fest 2012?