Am ajuns în ultimul moment, iar la intrarea în sala de concert, am scos primul wow! Știam că va fi multă lume, dar nu mă așteptam la atâta. De la Uriah Heep încoace, nu cred că am mai văzut un concert rock similar la Sala Palatului. Mă refer evident la trăirea personală, căci rock de bună calitate am primit și de la Steve Vai recent. Sala nu scanda, nu aplauda, ci vuia. Atmosfera de stadion era comprimată în Sala Palatului la primul concert SLASH.

SLASH la Sala Palatului pe 5 februarie 2013

Pe scenă, doar chitare și baterie. Fără să fiu fan, SLASH și Myles Kennedy m-au prins în plasa/vraja live-ului lor. De două ori am mers la GNR, dar n-am simțit aceeași căldură. Concertul Slash mi-a completat tot ce simțeam lipsă în cele 2 ocazii. Myles e bun. Poate precum Axl altădată, dar în mod cert, mai cald. A știut să te tragă din scaun, să te conecteze. Este al doilea wow!

În loc să spun ce păcat că ai plecat din Guns, aș spune ce bine că faci ceea ce știi, Slash! Omul m-a fermecat, niciodată în miile de audiții de piese Guns nu m-am gândit la el în modul în care l-am descoperit acum. Experiența unui concert pe viu este esențială. Ce plăcut e să mergi fără nicio așteptare la un concert și pleci săltând pe vârfuri ca la vârsta liceului. WOW!

Sunetul a fost excelent. Pe scenă au fost montate niște monitoare foarte mari (spre interiorul scenei), ce intrau în câmpul vizual al celor de pe lateralele din față. Dar eu nu am stat pe acolo, așa că acest impediment nu m-a afectat. Finalul pe Paradise City m-a chinuit însă: nu aveam niciun aparat foto la mine :) Vă invit să vedeți galeria de poze și să citiți recenzia concertului Slash scrisă de Teodora pe InfoMusic.

Myles Kennedy în concert alături de SLASH la Sala Palatului